arboreala

Arboreala, sau arborealitatea, este starea sau caracterul de a trăi în copaci sau de a utiliza predominant mediul din coronamentul pădurilor. Termenul se aplică în principal faunei și florei interesate de viața în înălțimi; în sens biologic, descrie adaptările morfo-fiziologice și comportamentale ce facilitează locomția, hrănirea și reproducerea în arbori.

Adaptările arboreale includ membrele prehensile, ghearele ascuțite, o coadă prehensilă, gleznă flexibilă și viziune stereoscopică, toate contribuind la cățărare, echilibru pe ramuri și prinderea porțiunilor de hrană din coroana copacilor. Aceste trăsături sunt rezultatul evoluției în medii forestiere, unde o parte semnificativă a resurselor este situată în înălțimi.

În fauna, arboreala este caracteristică în special mamiferelor (primatelor precum maimuțele, gibonii și urangutanii; veverițelor arboricole; posumilor arboricoli), păsărilor arboricole (inclusiv multe specii de păsări de copac și papagali), precum și unor reptile și amfibieni arboricoli (șerpi, lizardii și broaștele arboricole). Arboreala a evoluat de multe ori în linii diferite ale vieții, adesea prin mecanisme de adaptare convergente.

Ecologic, viața în coronament influențează distribuția resurselor, dispersia semințelor, polenizarea și dinamica prădător-pradă. Amenințări majore pentru speciile arboricole includ defrișările, fragmentarea habitatelor și schimbările climatice, care pot afecta structura canopei și funcționarea întregului ecosistem forestier.

Studiul arborealei contribuie la înțelegerea modului în care organismele se configorează într-un mediu tridimensional și subliniază importanța conservării habitatelor arboricole.