Verosimilitatea

Verosimilitatea, sau verosimilitatea narativă, este capacitatea unei opere de a crea impresia de realitate prin modul în care evenimentele, personajele și lumea ficțională sunt prezentate.

În literatura, verosimilitatea se referă la gradul de plauzibilitate al acțiunilor și motivațiilor personajelor, la coerența lumii reprezentate, la detalii practice și la modul în care firul narativ respectă regulile asumate de parcursul său.

În cinematografie, teatru și alte forme vizuale, verosimilitatea se referă la credibilitatea dialogului, a gesturilor, a decorurilor și a ritmului narativ, precum și la modul în care elementele vizuale sprijină iluziunea realității.

Criteriile includ coerența internă, consistența contextului social și cultural, motivațiile psihologice ale personajelor, plasarea în timp și spațiu, precum și atenția la detalii care reflectă experiențe reale.

Este diferită de adevărul obiectiv; un text poate fi foarte verosimil chiar dacă este fictiv, iar în genuri realiste verosimilitatea este un standard central, în timp ce în ficțiunea speculativă poate fi validată prin reguli interne. Verosimilitatea nu impune o reprezentare literală a realității, ci o coerență care permite cititorului sau spectatorului să accepte lumea ficțională ca reală în cadrul acordului său cu autorul.