Completarea

Completarea este un termen românesc care desemnează actul de a face ceva întreg sau de a adăuga lipsuri până la un întreg. În uz comun, poate însemna atât finalizarea unui proces, cât și umplerea spațiilor sau a datelor lipsă într-un context practic, cum ar fi pe un formular.

Etimologic, completarea derivă din verbul a completa, cu sufixul -are, indicând un proces sau un rezultat. Originea lexicală este legată de latina completare, din completus, reflectând ideea de a adăuga ce lipsește pentru a atinge întregul.

Utilizări și contexte de utilizare includ: în administrație, completarea formularelor; în gestionarea datelor, completarea câmpurilor lipsă din baze de date; în medicină, termenul poate apărea ca referire la o completare dentară, o restaurare destinată înlocuirii sau etanșării unei cavități; în proiectare și producție, poate indica finalizarea componentelor sau a unui plan.

Note: sensul poate varia în funcție de context; poate desemna finalizarea unui proces sau completarea de informații sau elemente lipsă în cadrul unui instrument sau document. Completarea este utilizată în mai multe domenii, de la administrație la medicină și tehnică, reflectând necesitatea de a aduce un obiect sau un set de date la starea de întregire.