Încrengtur

Încrengtur este un termen în limba română folosit pentru a desemna actul sau rezultatul încrengării sau intertăierii elementelor într-un întreg, adesea complex. În lexicografia standard, această formă este rar documentată și apare în principal în texte descriptive, analitice sau în critică literară, unde se evocă ideea de linii, motive sau structuri încrengiate.

Caracteristici și registrele sale ale utilizării includ sensuri ce implică intercalarea sau suprapunerea de elemente, atât la nivel concret (țesături, plante, proiecte arhitecturale) cât și la nivel conceptual (narațiuni, rețele, cauze interdependente). În literatură sau critică, încrengtur poate sugera faptul că mai multe fire narative sau idei se împletesc într-un flux comun, contribuind la complexitatea unui text sau a unei metode analitice.

Domenii de utilizare pot include arta textilă și designul, botanică în descrierea plantelor care se încurcă sau se încrucișează, literatură și studii de teme, rețele sau sisteme, precum și muzică sau alte forme de expresie în care relațiile dintre elemente sunt vizualizate ca un țesut comun.

Etimologiea este neregulată în sursele lexicografice, în principal ca substantiv de acțiune cu sufixul -tur, posibil derivat dintr-un verb asociat cu încreng sau încrengui. Precizele exacte ale originii nu sunt pe larg documentate, iar forma poate apărea în contexte dialectale sau stilistice.

Vezi și: interlacing, intertwining.

Exemple de uz: „o încrengtur de motive” sau „încrengtur de tije și frunze pe suport.”