ontologiile

Ontologiile, termen folosit în filozofie și în informatică, își au rădăcinile în cuvântul grec ontologie, de la onto- „a fi” și -logia „știința”. În filozofie, ontologia este studiul naturii ființei, a existenței și a structurii realității, precum și a relațiilor dintre entități, identității acestora și schimbării. În uzul modern, sensul se extinde la modele teoretice ale cunoașterii din diverse domenii, pe care le pot reprezenta și calculatoarele.

În informatică, o ontologie este o reprezentare formală, explicită și comună a unui domeniu de cunoaștere, care descrie concepte, proprietăți și relații, împreună cu reguli sau axioms ce permit deducerea de noi informații. Ontologiile se disting de simplele ierarhii (taxonomii) prin utilizarea relațiilor multiple, a logicii și a constrângerilor. Ontologiile se împart în ontologii superioare (upper ontologies) și ontologii de domeniu, de exemplu medicale sau geografice. Limbaje uzuale includ OWL, RDF și RDFS; standardele W3C guvernează construcția lor și schimbul de reprezentări.

Utilizările includ integrarea datelor, interoperabilitatea, căutarea semantică, grafuri de cunoaștere și aplicații de inteligență artificială. Exemple notabile sunt Gene Ontology (GO) în biologie, SNOMED CT în medicină, FOAF și Schema.org pentru date structurate pe web. Ontologiile facilitează verificarea coerenței datelor și inferența despre relații complexe între concepte.

Provocările includ menținerea și actualizarea în fața evoluției cunoașterii, alinierea între ontologii diferite, lipsa consensului în reprezentare și costurile de întreținere. De asemenea, gestionarea versiunilor, nivelul de granularitate și necesitatea cooperării între comunități pot afecta interoperabilitatea.