Eficacitatea

Eficacitatea, în context general, reprezintă capacitatea unui obiect, intervenții sau proceduri de a produce rezultatul dorit. Termenul este folosit în științe, medicină, politici publice și alte domenii pentru a descrie potențialul de performanță al unei acțiuni sau tehnici, în condiții ideale sau controlate.

În medicină și farmacologie, se vorbește despre eficacitatea terapeutică ca despre efectul maxim pe care un tratament poate să-l producă atunci când este utilizat conform recomandărilor, în condiții optime. Eficacitatea este de obicei evaluată în studii controlate randomizate și exprimată prin măsurători de beneficiu clinic. Este adesea diferențiată de eficiență, care indică cât de bine funcționează intervenția în practică reală, unde factorii precum aderarea la tratament, comorbiditățile și contextul pot reduce beneficiile observate.

Metodologic, evaluarea eficacității se bazează pe trialuri, revizuiri sistematice și meta-analize, cu obiective precum ameliorarea simptomelor, supraviețuirea fără progresiune a bolii sau mortalitatea, în funcție de domeniu. Limitările studiilor de eficacitate includ validitatea internă ridicată, dar aplicabilitatea în practică poate fi restricționată de condițiile controlate.

Dincolo de medicină, eficacitatea este folosită pentru a descrie cât de mult un program, o intervenție educatională sau o tehnologie reușește să realizeze rezultatele propuse, precum îmbunătățirea indicatorilor de sănătate, a performanțelor educaționale sau a productivității. Originea termului este din latină, prin intermediul francezei eficacité, iar în română se reflectă în forma eficacitatea/eficacitatea.